miercuri, 11 iunie 2014



http://ursuletinazdravani.wordpress.com/2014/06/11/invat-sa-vorbesc-corect-si-sa-fiu-mai-intelept/

Invat sa vorbesc corect si sa fiu mai intelept


Va voi prezenta astazi un material foarte interesant si practic, extrem de util atat pentru corectarea pronuntiei copiilor, cat si pentru consilierea psihologica a acestora.Cartea am achizitionat-o in urma cu ceva timp din magazinul nostru indragitJucarii vorbarete ( si link catre carte aici ). Se adreseaza logopezilor, psihologilor, dar si educatorilor si parintilor care doresc sa se implice activ in corectarea pronuntiei copiilor si sa contribuie la dezvoltarea personala a acestora. Materialul contine :
-50 de poezii terapeutice insotite de imagini reprezentative
- 50 de activitati logopedice
- 50 de activitati de consiliere psihologica
Poeziile au fost concepute pentru corectarea sunetelor mai dificil de pronuntat : ” l”, ” f”, ” v”, ” s”, “z”, “ț, ș.
Pentru fiecare litera in parte, sunt 4 sau 5 poezioare hazlii, in care aceasta litera se intalneste foarte des. Totodata, se doreste consolidarea acestui sunet, dezvoltarea auzului fonematic, diferentierea fonematica a sunetului respectiv.
Pentru ca poezioarele sunt si terapeutice, in functie de tematica acestora, se urmareste dezvoltarea comportamentului prosocial, dezvoltarea abilitatii de rezolvarea a problemelor, constientizarea importantei de a gandi inainte de a actiona, constientizarea existentei consecintelor negative sau pozitive in functie de comportament, asumarea responsabilitatii pentru indeplinirea propriilor sarcini, dezvoltarea abilitatii de relationare pozitive cu ceilalti si multe altele. Puteti urmari o parte din cuprinsul acesteia.


La sfarsitul cartii sunt fise de lucru pentru fiecare poezie in parte.
Haideti sa vedeti cum am folosit noi cartea pentru consolidarea sunetului s,  pe care baietii mei il pronunta de multe ori ș.
Am citit pe rand doua poezii : una despre doua muste Sora si Sara  si alta, despre lacusta Săndel.
Li se sugereaza celor care lucreaza cu cei mici ce materiale sa foloseasca in timpul lectiei. Acestea sunt simple, la indemna oricui.
Pentru poezia  Sara, Sora si Slanina,  noi am desenat cele doua muste si am gasit o felie de sunca  ( de jucarie, bineinteles) printre jucariile noastre.

Sara, musca cea sfioasa
A intrat la noi in casa. 
Sta ascunsa dupa masa, 
Nu cuteaza ca sa vina
Sa se suie pe slanina. 
Vine Sora, musca slaba,
Pe Sara nu sta s-o vada….


Dupa citirea poezioarei , s-a incins o discutie intre cele doua muste.
Am mai citit inca o data poezia, foarte rar si i-am rugat ca oride cate ori aud sunetul  sa spuna Ț  bazz . :)
L-am rugat apoi pe D. sa sublinieze toate cuvintele care contineau sunetul  din poezie.

Au urmat apoi diferite intrebari :
-Cum le cheama pe cele doua muste?
Cum este musca Sara?
Cum este musca Sora
Stapanii sunt acasa?
Unde sta ascunsa musca Sara?
Pentru partea psihologica, se va discuta cu cei mici despre timiditate. Ni se ofereau si multe intrebari ajutatoare:
Cu cine crezi ca te asemeni, cu Sara sau cu Sora? De ce?
Care musca ti-ar fi placut mai mult sa fii: musca timida sau musca curajoasa?

Poezioara  Sandalele lui Sandel

Fragment
Pe o frunza de spanac
Stă Săndel cam supărat.
Și-a pierdut a lui sandale
Intr-o oala cu sarmale. 

Cine m-o fi pus pe mine, 
O lăcustă mititică, 
De pisică să n-am frică
Și s-ascult de-a mea burtică?

Ca materiale , ni s-a sugerat sa folosim ori hartie colorata ( galbena si rosie) sau plastilina.
Noi am facut oala cu sarmale si baietii au pregatit din plastilina galbena sarmalutele. Am facut si papuceii rosii ai lacustei Sandel.


Ne-am jucat un joculet haios.
Pe palma mea am desenat o pisica  si pe palmele lor, fetisoara lacustei Sandel. Nu va asteptati la cine stie ce desene artistice :) – ideea in sine conteaza :).

Sandel trebuia sa isi recupereze papuceii din oala cu sarmale. Dar, ca sa faca asta, trebuiau sa spuna un cuvant cu litera s inainte d e a-i prinde pisica. Aveau manuta deasupra castronasului cu bilutele din plastilina. Cand spuneau repede un cuvant cu litera , puteau scoate o sarmaluta de acolo. Cand le terminau pe toate, aveau voie sa ia papuceii :).  L-am jucat pe rand, cu fiecare dintre ei si tare s-au mai distrat.
Micutul A. tare fericit ca a reusit sa recupereze papuceii :)

Poeziile au fost concepute pentru copilasii cu varste cuprinse intre 3-7 ani, deci puteti adapta  indicatiile de lucru dupa cum doriti.
Eu l-am mai rugat pe D. sa-mi scrie pe o tablita , dupa dictare, cuvinte care incep cu litera s si ș. 
Am impartit tablita in doua coloane. El trebuia sa le treaca pe cele care incep cu s intr-o parte si pe cele care contineau sunetul ș in cealalta coloana.  Ei, si am dedus unde va gresi :). Pentru ca el pronunta de multe ori ș in loc de , unele cuvinte care incep cu s , le-a scris gresit, cu ș. Dar, in urma multelor noastre exercitii, in timp se va corecta :).
Va recomand cu mare drag acest manual ( asa ii spun eu, pentru ca este complex si o adevarata comoara pentru cei ce vor sa lucreze cu cei mici pe mai multe planuri).  Pretul acestuia este pe deplin justificat : pentru fiecare sunet in parte aveti zeci de idei , ce se vor regasi in zeci de ore de lucru/ de joaca.
Spor la invatat ! :)

duminică, 8 iunie 2014


Vineri, 6 iunie ne-am jucat altfel, am simţit cuvintele şi le-am scris folosind tastatura calculatorului. Iată ce a ieşit! Fiecare copil îşi va recunoaşte în mod sigur "duetul". ( A se traduce - cele două cuvinte scrise.)
RESPONSABILITATE
MARIA
MAMA
TATI
GHEORGHE
PRAJITURI
DAVID
ALEX
MERE
INIMA
FLOARE
SARBATOARE
   ARMATA
MESSI
ABECEDAR
FLUTURE
FATA
SABRINA
ANCA
DAMARIS
SAMUEL
ALINA
ANDREI
ELEV
DESEN
URA
PLASTELINA
SAPTAMANA
JOCURI
 SOARE
DUMINICA
AFARA
PRAJITURA
PANDA 
FLUTURE
PISICA
INGHETATA
MAI
URS
LUP
LUNI
ZAMBILA
FLOARE



Pietrele lui Aston

Pietrele – mici, mari, netede, aspre, rotunde, diforme….toate sunt fascinante pentru copii! “Cum de sunt asa de tari? Oare au viata, oare pot vorbi? Din ce tara vin? “
Ne-am intalnit, inca de dimineata cu un maare colectionar de pietre. Era dragut imbracat : cu o salopeta verde, o caciulita impletita pestrita si ghetute rosii din cauciuc. S-a prezentat ca fiind ” Aston”. Le-a spus ursuletilor ca el adora pietrele de orice fel.
” Daa?? Iti plac mult? , il intrebara ei. stai sa vezi cate pietre am strans noi aseara! Le-am si spalat!

Lui Aston ii licareau ochii de bucurie! Ooo, nu v-am spus cine este micutul Aston! Este un catelus mic si dulce.

” Aston, vrei sa stii ce poti face cu pietrele? “
Hai sa numaram cate chestii se pot face cu pietricele!”, i-au propus ursuletii .

1. Poti desena!
O casa, un tren, o masina, ce vrei tu!

2. Poti face o colectie si le poti tine intr-o cutie speciala.
3. Le poti studia: ce nuante au, ce forme, etc…
4. Poti sa scrii nume si alte cuvinte

5. Poti sa le arunci intr-o balta si sa faci un concurs : care arunca mai departe ?

6. Le poti picta
Si l-am invitat sa picteze alaturi de noi.


7. Poti face chestii amuzante- de exemplu sa pui pietrele intr-o cutie cu piciorul:D


8. Daca esti intr-o tabara si vrei sa aprinzi un foc, poti face scantei cu pietrele :). Inainte, asa obtineau oamenii focul. Ia uite cum miroase daca freci tare doua pietre una de cealalta! Incercati si voi!

” Ei”, le-a spus Aston- “vreau sa va conduc spre o surpriza. Din pietrele voastre faceti un drumusor luuung pana va spun eu sa va opriti. De fapt, va veti opri, pana cand drumul vostru din pietre va ajunge la surpriza!”

Si cand au ajuns…ce sa vezi- drumul ii ducea la o carte frumooooasa si  mare  . Si cine era pe coperta ei? Micutul si dragutul Aston!
Era o surpriza de la o editura de carti ce iubeste muuult copiii: editura Cartea Copiilor. Ursuletii mei cunosc aceasta editura dupa un micut simbol : o carte sub care se adapostesc cativa copilasi :). Multumim din toata inima, pentru surpriza minunata! :)

Cu mare nerabdare am citit cartea- abia asteptam sa vedem cine este Aston si sa intram in lumea lui.
Aston era un micut catelus maroniu. Traia intr-o  familie simpatica- parintii lui aveau hobby-uri tare dragute: mama canta la chitara si tata impletea.
Intr-o zi, mergand cu mama la cumparaturi, Aston a gasit o piatra- era asa de rece si de singura. Si a luat-o acasa. Din ziua aceea, pe unde mergea, gasea tot felul de pietre- si toate erau singure  reci si triste si aveau nevoie de protectia lui.

Tatal le impletise caciulite care as le tina de cald. :)
Dar, in curand, colectia lui devenise oarecum suparatoare pentru parinti- nu mai aveau loc in casa. Dar cum puteau sa-i spuna lui Aston? Stiau ca sufletelul lui s-ar intrista…

Si ca niste parinti intelepti, i-au propus o calatorie pe malul unei ape insorite….Micutul Aston si-a luat intr-o cutie mare de chitara toate pietrele lui. Dar, pe malul apei erau si alte pietre. si acestea nu erau nici singure, nici reci…ci calde si foarte multe.
Tatal i-a propus sa le lase acolo, pentru ca  sigur ar fi incantate sa stea intre atatea prietene.
Cu greu… Aston… a acceptat…fetisoara lui imi aduce aminte de fetisoarele copiilor mei atunci cand ii rog sa renunte la ceva  :) Aston nu era pe deplin convins ca pietrele lui vor fi bine acolo.


Dar in cele din urma, se intoarce fara pietre si ducand singurel cutia de la chitara….
Parintii rasufla usurati : era goala! si totusi…nu! ceva zanganea acolo….. :)
Si….povestea continua…si continua….si continua :)

Pare o povestioara simpla, dar, dupa parerea mea, cu profunde implicatii psihologice.
Aston este de fapt copilasul de 4-6 anisori, ce adora sa stranga diferite nimicuturi pentru ca toate i se pare sclipitoare, speciale, unice. Copiii se ataseaza enorm de comorile lor , chiar daca acestea sunt doar niste biete pietre. Si micutul A. , ia pietrele ce le gaseste in drum. Le strange in cosuletul de la tricicleta lui. Si uneori, ne tot oprim. Nu pot spune ca nu i-am zis si eu : mami, gata! ai destule pietre! Lor li se pare ca fiecare piatra trebuie luata, ca fiecare e speciala  :).  Si sigur, daca va renunta la ceva, mai tarziu , cu siguranta vor fi alte minuni de descoperit… tot asa cum a fost si cu micutul Aston. :)
D. are borcanelul lui cu minuni. I l-a aratat si lui Aston… a mai renuntat el la unele pentru ca deja nu mai aveau loc in borcans si le lasa peste tot prin casa si le pierdea.
E un lucru bun sa  ii lasam, sa-i incurajam pe cei mici sa aiba prorpiile lor colectii : de monede, pietre, nasturi – isi vor ocupa timpul cu ceva mult mai placut.  Daca ne deranjeaza sa tot calcam pe pietre sau cien stie ce alte minunatii strang ei, le putem oferi cutii speciale in care sa le stranga. Eu reciclez cutiile de la inghetata , special pentru asa ceva.

L-am intrebat pe D. ” Cum crezi ca au procedat parintii lui Aston? Stii ca erau destul de necajiti ca li se umpluse casa de pietre.. “
Am concluzionat ca ei au fost niste parinti tare intelepti. L-au condus, cu pasi inceti pe Aston spre decizia corecta. Sunt lucruri la care trebuie sa renunti in viata. Puteau pur si simplu sa-i spuna: ” ia pietroaiele astea din casa! sau am sa ti le arunc daca le tot lasi peste tot!
Cu multa dragoste, copiii pot fi ajutati sa ia cele mai intelepte decizii :). Fara sa-i amenintam…fara sa-i fortam… doar sa avem destul intelepciune sa ne distram alaturi de ei, sa nu luam totul in serios… si noi am fost copii :).
Daca aveti de facut micutului vostru un dar special, va asigur ca aceastacarte este un cadou deosebit- mergeti intr-o zi impreuna la strans pietricele, faceti concurs: care le gaseste pe cele mai frumoase si apoi, oferiti-i in dar cartea “Pietrele lui Aston”  , cititi-o si bucurati-va impreuna! Va asigur ca veti petrece clipe de neuitat! :)